Drumeție, Drumeție pe Valea Roșia

Circuitul Cheile Lazurilor

drumetie valea rosia circuit cheile lazurilor

Circuitul Cheile Lazurilor

Start/Sosire Pestera cu Cristale din Mina Farcu
Rută Peștera cu Cristale din Mina Farcu – Stanu Cârnului – Cheile Lazurilor – Peștera Roșie – Peștera cu Cristale din Mina Farcu
Distanța 5,7 km
Diferența de nivel pozitivă cumulată: 270 m+
Timp maxim de parcurgere estimat 3 ore
Marcaj traseu punct albastra
Accesabilitate în orice sezon
Descoperă: Peștera cu Cristale din Mina Farcu, Cheile Lazurilor, peşteri mici şi punctul de belvedere Stanu Cârnului

Descriere traseu

Circuitul Cheile Lazurilor este un traseu de drumeție marcat cu punct albastru ce poate fi parcurs în circa trei ore. Nu este recomandat în sezonul rece deoarece traversează valea Lazurilor.

Traseul porneşte din parcarea Peşterii cu cristale din Mina Farcu și începe cu un urcuş lejer pe păşunea comunală. La intrarea în pădure, după 15 minute de mers, se atinge diferenţa maximă de nivel, 70 de metri, faţă de punctul de pornire. De la intrarea în pădure se merge pe o potecă, vreme de 5 minute, până la punctul de belvedere de la Stanu Cârnului. Suntem la 650 metri distanţă faţă de locul din care am pornit.

Vezi mai mult ...

Aici este amenajat un balcon din lemn, aflat la circa 1 metru în exterior faţă de buza stâncilor. Peisajul, văzut de la înălţimea celor  50 metri ai peretelui vertical, oferă turiştilor o frumoasă panoramă asupra sectorului din amonte al Văii Lazurilor.

De la punctul de belvedere ne vom întoarce 50 metri, pe acelaşi traseu. Întâlnim o săgeată indicatoare către Cheile Lazurilor (5 km). De aici coborâm pe o potecă pitorească, printre stânci, până în Valea Lazurilor. Coborârea are o lungime de aproximativ 1 kilometru.

Atenţie, când plouă sau când poteca este acoperită de zăpadă această etapă de traseu poate deveni alunecoasă!

Ajunşi la nivelul apei, putea admira sălbatica vale a Lazurilor. Primii 500 metri pe care îi avem de parcurs pe această vale sunt parte a unui drum forestier, apoi se intră în zona propriu-zisă a cheilor. Pe acest tronson vom merge parţial pe terasamentul vechii mocăniţe, care a circulat aici până la începutul anilor ’90. În câteva rânduri însă va fi nevoie să ne luăm inima-n dinţi şi să intrăm în apă. Rareori apa e mai adâncă de 30 de centimetri. După ce am mai înaintat, circa 1 kilometru, când prin apă, când pe uscat, ajungem într-o poiană aflată pe versantul drept al văii. În drum, sunt imposibil de ratat barajul artificial şi cascada sa, înaltă de 8 metri, împreună cu portalul Peşterii Roşii. Deasupra cursului de apă, la baza peretelui de stâncă, intrarea de 30 de metri înălţime este de-a dreptul impresionantă. În schimb, peştera nu este pe măsura portalului ei. Pe tot atâţia metri lungime, caverna nu prezintă concreţiuni sau formaţiuni spectaculoase.

Cu aproximativ 150 metri înainte de prima casă din satul Lazuri, traversăm pentru ultima oară Valea Lazurilor. Apoi înaintăm pe marginea unei creste cu lapiezuri şi, după ce am urcat aproximativ 100 de metri diferență de nivel, ajungem în dreptul unui punct de belvedere asupra Cheilor Lazurilor şi a cătunului Holde. De aici poteca marcată ne scoate le drumul care leagă satul Lazuri de Peștera cu cristale din mina Farcu. Putem ajunge în punctul de unde a pornit traseul nostru, după un drum de circa 1 kilometru, parcurs pe asfalt.

După încă circa 200 de metri, peisajul devine aproape copleşitor. Valea tot mai îngustă şi pereţii înalţi de stâncă parcă îţi taie respiraţia. Doar ţancul de la Stanu Mic urcă, pe verticală, până la 15 metri deasupra potecii. Stanul Gurguiat are 80 de metri înălţime, Piatra Lată 100, Stanul lui Nicorici 50 de metri… Parcă am fi într-un sector de chei. La zestrea naturală a văii contribuie şi peşterile: Peştera care cântă, Peştera Vacii, Peştera Calului. Într-unele dintre ele s-au găsit urme de vieţuire umană ce datează încă din preistorie.

Brusc, peisajul se deschide şi avem în faţă o poiană. După ce o traversăm, urmând marcajul – punct roşu – începem să urcăm spre dreapta, pe versantul stâng, din punct de vedere geografic, al Văii Cuţilor.

Atenţie, când solul este ud sau acoperit cu gheaţă ori zăpadă, această porţiune de traseu este alunecoasă.

Vechea potecă urcă, cale de circa 300 de metri, până la punctul cel mai înalt al traseului, 100 de metri faţă de fundul văii. În partea dreaptă poate fi văzut un pod natural, parte din ceea ce se numeşte Peştera Prăbuşită. E locul de unde traseul începe să coboare şi, după încă 100 de metri, ajunge la Peştera Albă. Încă circa 200 de metri şi atingem locul aflat deasupra Stanului Gurguiat, unul din cele mai frumoase puncte de belvedere ale traseului. Coborâm în continuare, cale de 800 de metri, prin pădure. Pe versantul drept al văii e încă vizibilă halda de steril provenit de la vechea exploatare minieră din dealul Pleş. Ieşim din pădure şi iată-ne ajunşi la punctul de start al traseului nostru.

Experiente în Valea Roșia

Atracții de pe Valea Roșia