Circuitul Valea Boiului

Atenţie, marcajul se schimbă de aici, devenind punct roşu, înscris într-un cerc roşu, arătându-ne astfel că vom parcurge un traseu, dus-întors, până la cascadă şi înapoi. Deşi în lunile secetoase mulţi turişti preferă să o ia în amonte, pe firul apei, traseul marcat este mai frumos şi merită să îl urmăm. Punctul roşu ne va petrece, urcând binişor, printr-o pădure tânără de brad. La un moment dat, din drumul principal se desprinde la dreapta poteca noastră, care începe să coboare destul de accentuat. Când am ajuns la firul apei putem deja să vedem spre stânga cascada Boiului. Apa cade de pe un prag de piatră, de la o înălţime de şapte metri. La baza cascadei sunt două bazine şi câteva trepte care contribuie şi ele, din plin, la frumuseţea locului.

Revenim la traseul principal, tot prin pădurea de molizi, urcând şi coborând pe acelaşi drum. Traseul, de la drumul principal la cascadă şi înapoi, durează 30-40 de minute. Odată ajunşi în punctul în care ne-am abătut de la parcursul principal, avem pe partea stângă un drum forestier care urcă uşor şi indicatorul „spre punctul de belvedere”.

Turiştii mai puţin experimentaţi, mai puţin dornici de aventură sau familiile cu copii mici pot face cale întoarsă, revenind în satul Lorău şi rămânând cu amintirea unei scurte dar frumoase plimbări.

După ce mai facem câteva sute de metri, părăsim drumul forestier care urcă spre stânga, urmând cursul unei văii. Noi ţinem marcajul – punct roşu – şi după încă circa 10 minute ajungem într-o poiană. Aici e nevoie de puţină atenţie şi spirit de observaţie. Traseul o coteşte spre dreapta, pe lângă casa din poiană, cel mai bun reper al nostru. Continuăm să urcăm pe un drumeag şi lăsăm în urmă casele unui mic cătun.

La circa 1 kilometru distanţă, chiar la liziera pădurii, putem observa marcajul care duce către Peştera Fugarilor sau, după unii, mai simplu, Peştera din Pietrele Boiului. Este o derivaţie a traseului nostru. Un „ocol” de circa jumătate de oră ne va coborî prin pădure şi, după ce va coti la dreapta, se va înscrie pe o potecă îngustă, mărginită de un abrupt prăpăstios. E nevoie de puţin curaj pentru a descoperi peştera. De fapt, este vorba de o cameră săpată în stâncă, de natură. Aşa cum îi spune numele, locul a fost deseori refugiu pentru aceia care au vrut să fugă de sau din lume, dar şi punct de observaţie pentru pădurari. Interesant e hornul acestei peşteri, care duce la un mic balcon natural, suspendat printre stânci, deasupra Văii Boiului. Caverna e folosită şi astăzi de turiştii care vor să petreacă o noapte sau două în condiţiile rudimentare ale unui bivuac. Locul e chiar perfect pentru a dormi o noapte în mijlocul naturii, însă îi lipseşte apa.

Revenind la traseul principal, după încă circa 10 minute de mers de la sus-amintita ramificaţie a traseului, ajungem la punctul de belvedere Pietrele Boiului. Loc bun de popas şi pentru a admira frumuseţea văii cu acelaşi nume. Mergând tot înainte, coborâm uşor pentru ca apoi să urcăm, circa 100 de metri, către un vârf acoperit cu iarbă, care se profilează la orizont. Aici, pe vârful Cepleu, avem parte de o superbă panoramă asupra împrejurimilor. Se vede valea Crişului Repede spre amonte, la dreapta valea Boiului şi la stânga, comuna Bratca. În vârf există şi un semn pe care scrie „Lorău”. Urmăm indicatorul. Panta coboară abrupt, la început pe o păşune, apoi printr-o pădure de pin negru.

Din pădure, spre stânga, sunt numeroase puncte de belvedere ce dezvăluie tot atâtea peisaje inedite din valea Crişului. Imediat ce ieşim din pădure putem vedea podul de la care am pornit în mica noastră aventură. Traseul mai continuă câteva sute de metri pe poteca stâncoasă şi abruptă, până la zona de luncă a râului aflată chiar în faţa noastră. Trecerea peste apa Boiului, ultimul „obstacol” de pe traseu, se face pe un stâlp de beton culcat de-a curmezişul pârâului.