Top
  >  Articole   >  Jurnal de tură mică: pereții din Terasele Superioare ale Defileului Crișului Repede, de la Vad

Jurnal de tură mică: pereții din Terasele Superioare ale Defileului Crișului Repede, de la Vad

În ultima duminică a lunii noiembrie n-am putut sta locului. Iniţial, nu mi-am propus să ies la acest  sfârșit de săptămână, dar pentru că vremea a fost, din nou, excepțională, am ieșit cu Andrei, pentru o mică tură în natură. Și unde altundeva puteam merge decât la Vadu Crişului? Aproape, la circa o oră de mers cu mașina de Oradea, zona respectivă este plină de trasee de escaladă, care mai de care mai frumoase și mai dificile. Am plecat abia pe la ora 10.00, așa, ca boșorogii. Andrei ar fi vrut să pornim de sâmbătă, dar cum eu nu am prea avut chef de tură, de această dată, am pornit târziu doar din vina mea. Am ajuns la Vad pe la ora 11.30, după o mică oprire în orașul Aleșd, cât să cumpere Andrei ceva d-ale gurii. Și de data asta, am luat țeapă… Acum el, nu eu. Andrei a cumpărat câteva produse de patiserie, cu un gust execrabil. Un magazin frumos pe din afară, aflat în centrul orașului, dar cu produse alimentare sub orice critică. Produse din aluat congelat, produse fără gust, dar bune… de aruncat. Magazinului îi spune ceva cu „Balcanic”. Un nume pe măsură.

Să revenim la tura noastră. Am lăsat mașina, la sala de sport din Vadu-Crișului, aflată chiar la ieşirea râului din defileu. O zi splendidă de toamnă târzie! Soare, temperatura aerului 14 grade C, fără vânt. Aşa că ne-am hotărât să plecăm la Terasele Superioare, pe poteca turistică de pe malul stâng al râului Crișul Repede, traseu ce face legătura din Vadu-Crișului cu fosta Cabană Vadu-Crișului (http://salvamontbihor.ro/…/Tr.%20Circ.vers.stang%20-%20PR.p…. Drumul este ușor și poate fi parcurs tot timpul anului. Pe traseul respectiv, am urcat până în dreptul peretului ce adăpostește Peștera Caprei. De acolo ne-am căţărat la Terasele Inferioare și mai apoi la Terasele Superioare, zonă ce adăpostește nu mai puţin de 33 de trasee de escaladă, majoritatea reechipate de Marius Vecan, vezi: http://alpinismbihor.ro/page/terasele-superioare-1

La ora când am ajuns la Terase, după ce am făcut ceva fotografii, la baza pereților de căţărare se aflau deja două echipe de alpiniști. Pe unul din ei îl cunoșteam bine. E vorba de Pöttyi, cum îi spun prietenii. Ne știm de ani buni, din turele de prin munți. Om fain, cu mare experiență în escaladă. Andrei și-a ales un traseu frumos, nițel deoparte, ca să nu deranjăm. Alpiniștilor nu le prea place audiența. N-am stat mult, după ce Andrei s-a echipat și a urcat pe perete, că au şi apărut alte două echipe de alpiniști. Fără prea mult tam-tam, s-au echipat și au început escalada pe alte trasee, aflate la câțiva metri de traseul lui Andrei. Ehei, ce să zic, să-i vezi pe meseriași la lucru, cum escaladau pereții cu trasee de 6, 6+ și 7, a fost o încântare! Cum i-a plăcut mult priveliștea de la înălțimea la care se afla, Andrei a zăbovit ceva mai mult timp, timp în care eu i-am urmărit cu drag pe amicii mei Dorel Miheș, Brigi şi toți cei prezenți. Într-un târziu, Andrei a coborât. Dar, cum deja soarele trecuse de culme, eu am renunţat de ideea de a mai căţăra ceva în acea zi. Am mai stat cu băieții la „voroave” și am pornit spre casă, pe același traseu pe care am urcat. Cum a fost tura? Tura a fost faină. Mă gândesc la poze, la schimbul de informații cu alpiniştii experimentaţi. Am primit și un pont, dacă vreau să cumpăr, la un preț bun, scule de escaladă, pe https://shop.epictv.com/en se pot achiziţiona toate cele necesare. Dau și eu informația mai departe.

Concluzia: ieri, n-am cățărat. L-am asigurat pe Andrei în escaladă. N-a fost să fie, dar ne-am întâlnit cu băieți faini. Asta contează! Am făcut poze. Sper să vă placă.

Foto şi text: Vasile Gheorghe

0