De-a lungul mileniilor, încă din Preistorie, Pădurea Craiului a fost refugiu, loc de trai și spațiu sacru pentru comunitățile care au străbătut aceste meleaguri. Pădurile și peșterile au oferit protecție vânătorilor, au devenit primele locuințe pentru agricultori, au găzduit ateliere metalurgice și au fost locuri de cult, unde oamenii își cinsteau morții și divinitățile.

Astăzi, urmele lor sunt vizibile în adâncurile peșterilor, în straturile de cenușă ale vetrelor și în fragmentele de ceramică descoperite de arheologi, fiecare povestind despre cei care au trăit aici cu mii de ani în urmă.

Din Preistorie în Evul Mediu – Repere Cronologice

Paleolitic, Epoca Pietrei Cioplite (cca 700.000 – 10.000 î.Hr.) – vânătorii și culegătorii

• • Vânătorii culegători și animalele preistorice, schelete de urs de cavernă descoperite în Peștera Meziad. 

Neolitic, Epoca Pietrei Șlefuite (cca 6.000 – 2.700 î.Hr.) – primii agricultori și păstori

• • Așezări stabile în peștera Unguru Mare, cu locuințe de suprafață și gropi de provizii​.
  • Descoperirea unui complex ritualic cu râșnițe depuse simbolic​.

Epoca Cuprului, Eneolitic (cca 2.700 – 1.800 î.Hr.) – primele urme ale metalurgiei și ritualuri funerare

• • Fragmente ceramice ale culturii Coțofeni descoperite în Meziad​.
  • Craniul unui tânăr cu urme de lovituri, posibil sacrificiu ritualic​.

Epoca Bronzului (cca 1.800 – 1.100 î.Hr.) – dezvoltarea comerțului și ritualuri funerare complexe

• • Peste 250 de obiecte din bronz descoperite în Unguru Mare​.
  • „Galeria Sacră” – necropolă de incinerație în aceeași peșteră​.

Epoca Fierului (cca 1.100 î.Hr. – 106 d.Hr.) – peșterile ca adăpost temporar

• • Fragmente ceramice și vas dacic descoperit în Peștera Meziad​.

Evul Mediu (cca secolele XII–XIII d.Hr.) – peșteri folosite ca refugii

• • Vas medieval descoperit în Meziad, dovadă a prezenței umane în acea perioadă​.

Mulțumiri lui Călin Ghemiș și echipei de arheologi care, prin cercetările și săpăturile realizate de-a lungul anilor în peșterile din Pădurea Craiului, au făcut posibilă reconstituirea istoriei. O parte din obiectele descoperite pot fi văzute astăzi în expoziția de arheologie a Muzeului Țării Crișurilor din Oradea.

Pădurea Craiului în Preistorie

Paleoliticul: Vânătorii și Urșii de Peșteră

Acum zeci de mii de ani, în Preistorie, oamenii trăiau din vânătoare și culesul plantelor sălbatice, într-un climat aspru, printre păduri dese și stânci abrupte. Peșterile le ofereau adăpost temporar și protecție împotriva prădătorilor.

În Peștera Meziad, cercetătorii au descoperit schelete de urși de peșteră într-o galerie suspendată, departe de intrare. Galeria Urșilor conține un depozit fosilifer impresionant, unde oasele s-au acumulat într-un strat gros de argilă. Aceste descoperiri sugerează că oamenii preistorici au împărțit temporar peștera cu aceste animale uriașe.

Neoliticul: Oamenii Care Au Rămas

Timp de zeci de mii de ani, oamenii au fost nomazi. Vânători și culegători, mereu în mișcare, urmând turmele de animale și resursele sezoniere. Apoi, ceva s-a schimbat. Neoliticul este perioada din Preistorie în care oamenii au început să se așeze. Agricultura și creșterea animalelor au adus stabilitate, iar peșterile au devenit locuri de trai și spații sacre.

În peștera Unguru Mare, arheologii au găsit dovezi clare că în vecinătatea peșterii a existat o comunitate stabilă. Au fost descoperite locuințe de suprafață, gropi de provizii și chiar un atelier pentru confecționarea uneltelor din piatră, utilizând dacitul din zona Huedinului și obsidianul adus din Munții Tokaj, Ungaria​.

Ritualurile misterioase din Preistorie în Unguru Mare

La intrarea în peșteră, nouă râșnițe din piatră au fost depuse cu partea activă în jos, aproape de pârâul subteran, alături de un topor de piatră neatins de mii de ani. Acest aranjament neobișnuit sugerează un ritual agrar din preistorie legat de fertilitate și prosperitate.

Epoca Cuprului: Craniul din Meziad și Misterul Sacrificiilor

În timpul săpăturilor din Peștera Meziad, arheologii au făcut o descoperire care ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. La marginea unui ring de piatră, ascuns sub doar câțiva centimetri de pământ, a fost găsit un craniu uman. În urma studiilor s-a constatat ca aparține unui bărbat tânăr, de aproximativ 20-25 de ani, iar pe partea dreaptă a osului parietal sunt vizibile urmele unor lovituri puternice.

Fragmentele de ceramică descoperite lângă craniu plasează această descoperire în perioada culturii Coțofeni, o populație a Epocii Cuprului, cunoscută pentru obiceiurile sale enigmatice. Un strat de cenușă din apropiere sugerează posibilitatea unui ritual.

A fost acest tânăr o victimă a unui conflict, a unui sacrificiu uman sau a unui ritual de trecere? Cercetările au arătat că suferea de anemie, o afecțiune frecventă în comunitățile preistorice dependente de o dietă bazată pe cereale. Însă misterul rămâne. Ce s-a întâmplat aici, acum peste 5000 de ani?

Epoca Bronzului: Metal, Negustori și Rituri Funerare

Dezvoltarea metalurgiei a adus schimbări majore în Pădurea Craiului. Bronzul – aliaj de cupru și staniu – a devenit materialul esențial pentru unelte, arme și podoabe, schimbând complet structura socială și economică a vremii.

Peștera Unguru Mare a fost un important centru de producție și schimb. Aici au fost descoperite peste 250 de obiecte din bronz, de la topoare și săbii până la brățări și fibule. Crișul Repede, care curge la intrarea în peșteră, era mai mult decât o sursă de apă – era o rută comercială ce lega Transilvania de Câmpia Panonică, facilitând contactele și negoțul cu alte comunități aflate la zeci sau sute de kilometri distanță.

Galeria Sacră – Necropola din adâncuri

Tot în această perioadă, peșterile au început să fie folosite și pentru ritualuri funerare. În Galeria Sacră din Unguru Mare, cercetătorii au descoperit un cimitir neobișnuit: oase arse, fragmente de vase ceramice și urmele unor ruguri funerare, depuse în mici bazine naturale din cea mai adâncă zonă a peșterii.

Cei decedați erau incinerați afară, pe malul Crișului, iar rămășițele lor erau aduse în interior. Acest proces simbolic sugerează un ritual de trecere a spiritului în lumea de dincolo.

Epoca Fierului: Peșterile ca Adăpost Temporar

În epoca fierului, Peșterile Meziad și Unguru Mare nu mai erau locuri de trai, dar nici nu au fost uitate. Vasele ceramice descoperite sugerează că subteranul oferea adăpost temporar, iar fragmentul unui vas dacic găsit aici poate sugera existența unor ritualuri destinate unei divinități, ale căror atribute rămân însă necunoscute.

Evul Mediu: Refugiul din Timpul Invaziilor

Ultimele urme ale prezenței umane în peșterile din Pădurea Craiului apar în Evul Mediu. În secolele XII-XIII, oamenii nu mai veneau aici pentru ritualuri, ci pentru a se ascunde. Un vas ceramic medieval descoperit în Peștera Meziad, acoperit de depuneri de calcit, și un vârf de săgeată găsit la intrarea în Peștera Unguru Mare arată că aceste locuri au fost folosite ca refugii în vremuri tulburi.

Războaiele și invaziile făceau viața în satele din depresiunea Beiușului nesigură, iar peșterile ofereau protecție celor care căutau un loc ferit de pericole.

Peșterile ca Oglinzi ale Timpului din Preistorie în prezent

Astăzi, peșterile din Pădurea Craiului păstrează doar liniștea adâncurilor. Însă sub podeaua lor, în straturile de pământ și cenușă, istoria a rămas intactă. Fiecare descoperire adaugă o nouă piesă în puzzle-ul trecutului, dezvăluind legătura strânsă dintre om și natură de-a lungul mileniilor.

Pentru cei care vor să vadă cu ochii lor aceste locuri și să pășească pe urmele celor care au trăit aici acum mii de ani, traseele turistice din Meziad și Unguru Mare sunt ocazia perfectă pentru o călătorie în timp, din Preistorie până în Evul Mediu. 

Odată ajuns aici, nu vizitezi doar două peșteri, ci intri într-un spațiu în care istoria a rămas vie. E un loc care îți vorbește despre începuturile omului, despre teamă, curaj și credință – și despre legătura profundă dintre oameni și locurile care i-au adăpostit. Fiecare strat de cenușă, fiecare obiect sau vas descoperit spune o poveste.