Traseul Peştera cu cristale din mina Farcu – izbucul Roşia
| Start/Sosire | Peștera cu Cristale din Mina Farcu/Izbucul Roșiei |
| Rută | Peștera cu Cristale din Mina Farcu – Izbucul Roșiei |
| Distanța | 2 km |
| Diferența de nivel pozitivă cumulată: | 110 m+ |
| Timp maxim de parcurgere estimat | 1 oră |
| Marcaj |  |
| Accesabilitate | în orice sezon |
| Descoperă: | Peştera cu Cristale din mina Farcu, Cascada de la Bina Mirghii, Peștera Gruieț, Izbucul Roșiei |
Descriere traseu
Un traseu de drumeție uşor, deschis tot timpul anului, ce poate fi parcurs în circa o oră.
Porneşte din parcarea Peşterii cu cristale din mina Farcu. Marcat cu cruce albastră, traseul începe cu un coborâș lejer pe păşunea comunală. Aici întâlnim prima filigorie de pe traseu, loc bun de popas, pentru a admira peisajul. După 500 metri de la Peştera Farcu, ajungem la drumul comunal ce merge spre comuna Roșia şi apoi la podul ce trece peste Valea Roșiei. Aici se găsește cascada de la Bina Mirghii, una din atracţiile acestui circuit, cascadă care, cu cei 10 metri ai ei, devine de-a dreptul impresionantă în perioadele cu ploi abundente.
Din acest punct urmăm poteca de pe versantul stâng al văii. La circa 200 metri de la pod, ne putem odihni din nou la cea de-a doua filigorie, din păcate una care plânge după o mână de gospodar.
Mai mergem, în amonte pe firul văii, încă 200 metri şi ajungem într-o poină. La marginea ei e încă vizibilă o veche carieră de calcar. Tot aici se varsă, în Valea Roșiei, pârâul ce iese din Peștera Gruieț, aflată pe versantul stâng al văii la circa 100 de metri distanţă de vale. Merită să facem un mic ocol pentru a vedea, fie şi doar de la intrare, această peşteră ce face parte din unica reţea de peşteri speoturistice a României. Peştera, căreia i se mai zice şi Grust, are un portal înat de 8 metri. Sala principală, relativ uşor accesibilă, are o lungime de 50 de metri şi abundă în concreţiuni de calcar şi calcit. În partea stângă a sălii pot fi văzute coloane de calcit care ating plafonul.
Atenţie, în perioadele foarte ploioase apa lacului din sala mare poate să crească foarte rapid.
După această scurtă deviație de la traseu, ne continuăm drumul, tot pe versantul stâng al Văii Roșia şi după încă 400 metri ajungem la Izbucul Roșiei. Din perspectiva debitului, avem în faţă unul din cele mai mari izbucuri carstice ale României. Locul în care apele pârâului Roşia ies la lumină pare un capăt de lume. Bolovanii din jur sunt acoperiţi cu muşchi iar un perete abrupt, aflat drept în faţă, le spune turiştilor că de aici înainte doar muntele e stăpân. Acesta e punctul teminus al traseului turistic. Ne vom întoarce urmând acelaşi parcurs, fie până la drumul asfaltat ce duce în centrul comunei Roşia, fin înapoi, pe marcajul cruce albastră, la Peştera cu cristale din mina Farcu.
După încă circa 200 de metri, peisajul devine aproape copleşitor. Valea tot mai îngustă şi pereţii înalţi de stâncă parcă îţi taie respiraţia. Doar ţancul de la Stanu Mic urcă, pe verticală, până la 15 metri deasupra potecii. Stanul Gurguiat are 80 de metri înălţime, Piatra Lată 100, Stanul lui Nicorici 50 de metri… Parcă am fi într-un sector de chei. La zestrea naturală a văii contribuie şi peşterile: Peştera care cântă, Peştera Vacii, Peştera Calului. Într-unele dintre ele s-au găsit urme de vieţuire umană ce datează încă din preistorie.
Brusc, peisajul se deschide şi avem în faţă o poiană. După ce o traversăm, urmând marcajul – punct roşu – începem să urcăm spre dreapta, pe versantul stâng, din punct de vedere geografic, al Văii Cuţilor.
Atenţie, când solul este ud sau acoperit cu gheaţă ori zăpadă, această porţiune de traseu este alunecoasă.
Vechea potecă urcă, cale de circa 300 de metri, până la punctul cel mai înalt al traseului, 100 de metri faţă de fundul văii. În partea dreaptă poate fi văzut un pod natural, parte din ceea ce se numeşte Peştera Prăbuşită. E locul de unde traseul începe să coboare şi, după încă 100 de metri, ajunge la Peştera Albă. Încă circa 200 de metri şi atingem locul aflat deasupra Stanului Gurguiat, unul din cele mai frumoase puncte de belvedere ale traseului. Coborâm în continuare, cale de 800 de metri, prin pădure. Pe versantul drept al văii e încă vizibilă halda de steril provenit de la vechea exploatare minieră din dealul Pleş. Ieşim din pădure şi iată-ne ajunşi la punctul de start al traseului nostru.
