Cabana “Peștera” Vadu Crișului – Peștera Bătrânului

Atenţie, în aceeaşi direcţie merge, pentru o bucată de drum, şi marcajul circuitului versantului stâng (punct roşu), amândouă traseele urcând până în zona de creastă a defileului. În timp ce urcăm vom întâlni, mai întâi, peştera Caprei. Având o galerie uşor ascendentă, de dimensiuni modeste, peştera atrage prin pitorescul intrării ei înaltă de 3 metri, care se află la baza unei impozante stânci. Loc bun de popas, din cele mai vechi timpuri până astăzi, peştera a fost multă vreme adăpost pentru turmele şi păstorii locului.

Ceva mai sus, dăm peste cele trei peşteri ale Devenţului. E locul în care parcă te-ai aştepta ca, dintr-un moment în altul, să se ieţească, din peşteri sau de după o stâncă, un pitic de poveste. Peştera Devenţului III, cea mai mare din acest complex carstic, îmbie turiştii cu portalul ei, înalt de 8 metri. În sala de la intrare, cândva, după cum se spune, un bun adăpost pentru fugarii din toate epocile istorice, se pot vedea urmele unor campanii de săpături arheologice. Cu prilejul acestor lucrări, aici au fost scoase la lumină obiecte ce dovedesc faptul că peştera era cunoscută şi folosită drept refugiu sau chiar ca reşedinţă permanentă încă din preistorie. Singura galerie a peşterii avansează spre inima muntelui cale de circa 157 de metri, după care se înfundă.

După ce ne întoarcem la lumină, ieşim imediat aproape în creasta versantului, la punctul de belvedere de pe Piatra Devenţului. Aici ne putem bucura de superba panoramă a Defileului Crişului Repede, un moment de răgaz binevenit, după ce am urcat nu mai puţin de 200 de metri diferenţă de nivel. Atenţie, nu departe de aici, lasăm în stânga traseul „circuitul versantului stâng” – marcat cu punct roşu, şi ne continuăm drumul urcând uşor spre cel mai înalt punct al călătoriei noastre.

Traversăm o zonă împădurită, a cărei principală caracteristică este câmpul de lapiezuri. Stâncile golaşe, întinse la sol, dau peisajului o notă pe cât de stranie, pe atât de specială. O altă caracteristică a traseului sunt dolinele. Aceste fenomene carstice, emblematice pentru munţii Pădurea Craiului, sunt vizibile la tot pasul, odată ce am ajuns în zona cunoscută sub numele de Câmpul Fericii sau, ştiinţific, platoul carstic al Fericii.

Urmând marcajul – bandă albastră – ajungem la marginea unei văi. În acest punct, itinerarul nostru întâlneşte traseul turistic ce vine din Şuncuiuş către Peştera Bătrânului – marcaj cruce albastră. Coborâm în valea prin care curge pârâul Peştireu, groapa de sub Imaşul Bătrânului sau depresiunea carstică cu acelaşi nume, şi spre dreapta, la mică distanţă, dăm cu ochii de cele două turnuri crenelate, amintind de forma unui castel, care compun portalul Peşterii Bătrânului. Apa pârâului se pierde în subteran şi iese din nou la suprafaţă, după circa 4 kilometri, prin Peştera Vadu Crişului. Atenţie, Peştera Bătrânului nu este accesibilă turiştilor fără echipament şi experienţă speologică. Pericol de accidentare!

Pitorescul împrejurimilor îi va ajuta totuşi pe drumeţi să treacă uşor peste frustrarea de a nu putea vizita peştera care face parte din circuitul peşterilor speoturistice. Turme, doline înverzite, lapiezuri precum lespezile de piatră ale unor poteci urieşeşti, casele tradiţionale, şurile, compun un peisaj demn de penelul unui mare artist. Nu uitaţi că traseul, dus-întors, durează circa 7 ore. Asiguraţi-vă că veţi ajunge pe lumină în defileu sau la locul de cazare. Pe timp de noapte deplasarea în zona de platou poate pune probleme de oricentare, iar coborârea de la punctul de belvedere Piatra Devenţului spre cabana „Peştera”, devine mai dificilă în întuneric. Traseul se încheie la cabană, locul în care merită să te întorci pentru o vizită la Peştera Vadu Crişului sau pentru celelalte trasee care pornesc de aici.