Șuncuiuș – Peștera Bătrânului

Identificăm marcajul nostru, crucea albastră, şi pornim drept înainte, pe drumul de asfalt care duce în satul Zece Hotare. Casele se tot răresc, valea se îngustează, drumul pare că se va pierde între dealurile împădurite şi observăm pe partea stângă, cu curs de apă. Este apa ce provine din Izbucul Izbândiş, aflat şi el pe partea stângă a drumului, la poalele unui deal destul de abrupt. Deasupra acestui spectaculos izbuc se găseşte peştera cu acelaşi nume, Izbândiş. Este considerată una din cele mai inaccesibile peşteri ale munţilor Pădurea Craiului şi, oricât ar fi ea de frumoasă, nu poate fi vizitată decât de speologii pricepuţi.

Drumul nostru continuă să urce, urmând fâşia de asfalt şi după puţin timp ajungem la o ramificaţie în „ac de păr”. Aici cotim mult spre dreapta şi ne continuăm traseul pe artera modernizată care, la rândul ei, continuă să urce. După un timp, drumul se sfârşeşte şi înaintea noastră avem poteca turistică, cruce albastră, care urcă muntele. Mergem tot înainte pe potecă, prin pădure, în sens invers traseului marcat cu triunghi roşu. Avem grijă să nu ne lăsăm ispitiţi de niciuna din potecile pe care la întâlnim în dreapta şi după ce am traversat un ultim pâlc de pădure vedem, chiar în faţă, intersecţia a trei drumuri. Suntem în inima cătunului Pojorâta.

În acest punct traseul nostru se desparte de cel marcat cu triunghi roşu. Dintre cele trei variante, noi o alegem pe cea care merge în stânga, pe drumul modernizat. O ţinem tot înainte, ignorând o derivaţie a drumului modernizat, aflată pe partea dreaptă, şi în curând ne găsim într-o altă intersecţie. Avem un drum care vine din faţă şi unul care o coteşte, ascuţit, spre dreapta. Acesta este traseul nostru.

Urmăm marcajul cruce albastră cale de circa 500 de metri admirând peisajul „ciuruit” de doline. Suntem, iată, în plin platou carstic. I se spune „Imaşul Bătrânului”. Drumul modernizat se sfârşeşte, dar noi continuăm să mergem înainte pe poteca turistică. Trebuie să fim atenţi fiindcă în zonă sunt şi alte poteci. La mică distanţă faţă de punctul în care drumul a devenit potecă, traseul nostru o coteşte spre stânga. E unul din puţinele locuri de pe acest itinerar care necesită puţină atenţie din partea turiştilor. Marcajele sunt bune şi ne vor fi de ajutor. În curând întâlnim marcajul cruce albastră şi, odată cu el, avem în faţa ochilor o vale cu malurile destul de abrupte. Este Valea Peştireului.

Coborâm şi, spre dreapta, la mică distanţă putem observa două turnuri ce amintesc de un castel medieval. Stâncile sunt portalul Peşterii Bătrânului. Aici apa pârâului care ne-a însoţit pe ultima bucată de drum se pierde în subteran. Trebuie să ştiţi că pârâul Peştireu iese din nou la suprafaţă, după circa 4 kilometri parcurşi prin pământ, din Peştera Vadu Crişului.

Atenţie, Peştera Bătrânului nu este accesibilă turiştilor fără echipament şi experienţă speologică. Risc iminent de accidentare!

Peisajul, de un pitoresc aparte, compensează faptul că nu putem coborî în peştera care face parte din circuitul speoturistic al Pădurii Craiului. Deci, o putem vizita totuşi, dar numai având un ghid şi echipamentul necesar. Turme, doline, lapiezuri, precum lespezile de piatră ale unor drumuri ciclopice, casele tradiţionale, compun un peisaj care se cere imortalizat.

Reţineţi că sunteţi la 4 ore distanţă de cea mai apropiată unitate de cazare şi asiguraţi-vă că vă puteţi întoarce cu bine de unde aţi pornit sau, urmând traseul marcat cu bandă albastră, puteţi coborî pe lumină în Defileul Crişului Repede, la cabana „Peştera” sau la halta cu acelaşi nume.

Atenţie! Cabana este o ruină, nu reprezintă în niciun caz un potenţial refugiu sau loc de cazare. Cel mai bine e să reveniţi la Şuncuiuş parcurgând acelaşi intinerar pe care l-aţi urmat până la Peştera Bătrânului. Schimbând perspectiva, traseul are să vi se pară cu totul altul.